RIGA CRYPTO ȘI LAPONA ENIGEL

RIGA  CRYPTO  ȘI  LAPONA  ENIGEL

                                                                                                de Ion Barbu

Opera poetică a lui Ion Barbu a fost periodizată de Tudor Vianu în trei etape:

- ciclul parnasian;

- ciclul baladic și oriental;

- ciclul ermetic.

- ciclul parnasian

Paransianismul a fost un curent literar de la sfârșitul secolului al XIX-lea, care căuta să spropie poezia de artele plastice (pictura și sculptura). Poemele parnasiene erau descriptive, tablouri în versuir. Poeții parnasieni nu-și exprimau sentimentele față de aspectele descrise.

Poeziile lui Ion Barbu din ciclul parnasian au în comun cu acest curent caracterul descriptiv, dar se deosebesc de ele prin caracterul lor alegoric. De exemplu, poezia „Copacul” este o alegorie a vârstelor omului.

- ciclul baladic și oriental

În ciclul baladic și oriental, sunt cuprinse poeme care au aspect de baladă și altele ce evocă un orient balcanic, simbolizat prin cetatea imaginară Isarlâk.

- ciclul ermetic

Poezia ermetică este o creație lirică al cărei sens ascuns trebuie descifrat de cititori printr-un efort intelectual. O asemenea poezie nu exprimă în primul rând sentimente, ci este, după cum o numea Paul Valéry, o „sărbătoare a intelectului”. Ion Barbu este cel mai important reprezentant al poeziei ermetice în literatura română, prin ciclul „Joc secund”.

Poemul „Riga Crypto și lapona Enigel” face parte din ciclul baladic și oriental. Este subintitulată baladă, dar se încadrează numai parțial în acestă specie literară prin scenariul epic, prezența personajelor și a unui narator. Pretextul de baladă transmite însă idei filozofice, inițiatice și stări lirice.

O caracteristică apoeziei moderniste este ambiguitatea, posibilitatea de a primi mai multe interpretări. Și poemului „Riga Crypto și lapona Enigel” i s-au atribuit mai multe sensuri.

La o primă lectură, balada ne apare ca un poem în ramă: un menestrel (cântăreț medieval care trecea din oraș în oraș și dintr-un castel în altul, recitând poeme epice, cu acompaniamentul unui instrument cu coarde, asemănător cu lira), la cererea unui „nuntaș fruntaș”, spune povestea lui Crypto, „regele ciupearcă”, îndrăgostit de lapona Enigel, care își conduce renii spre sud, în transhumanță. Însă Enigel este atrasă de Soare, de care Crypto se teme, mediul lui firesc fiind umbra. Surprins de Soare, Crypto se transformă într-o ciupercă otrăvitoare.

Numele Crypto provine din cuvântul grecesc care înseamnă „ascuns”. În poem, i se asociază sintagma „inimă ascunsă”. În legătură cu Enigel, tudor Vianu afirma că provine de la numele dat de tătari unui râu din Rusia. Mai plauzibilă este însă o altă interpretare, mai nouă, care arată că Enigel este apropiat de cuvântul din limba germană „Engel”, care înseamnă „înger”. Îngerii fac legătura între palnul divin și planul uman, iar Enigel face legătura între planul Soarelui și planul lui Crypto.

Ion Barbu își interpreta propria creație numind-o „un Luceafăr întors”, în sensul că și în „Riga Crypto și lapona Enigel”, ca și în „Luceafărul” eminescian, este evocată o dragoste imposibilă între două făpturi care aparțin unor planuri diferite și care se întâlnesc în vis. Dar, în timp ce, în „Luceafărul”, elementul feminin, inferior, aspira spre cel masculin, la Ion Barbu, situația este inversă.

O altă interpretare identifică, în poemul lui Ion Barbu, tema increatului. Increat este ceva ce n-a fost încă născut și, ca atare, n-a intrat sub dominația timpului, care degradează totul până la moartea finală. Riga Crypto, care vegetează la umbră și este „sterp”, simbolizează increatul. Părăsindu-și mediul natural și ieșind din umbră, el intră în ciclul existenței comune, iar făptura lui este degradată de căldura prea puternică a Soarelui. Aceeași temă, a increatului, mai apare, la Ion Barbu, în poemele „După melci” și „Oul dogmatic”.

Poemul poate fi interpretat și ca o alegorie a inițierii, prin similitudine cu un alt poem al lui Ion Barbu, „Ritmuri pentru nunțile necesare”. Nunta este, simbolul inițierii supreme. În această accepție, termenul provine de la alchimiști, care numeau „nuntă” sinteza elementelor chimice care ar fi creat piatra filozofală, obținând elixirul vieții veșnice și marcând perfecționarea spirituală a maestrului.

În „Ritmuri pentru nunțile necesare”, sunt marcate trei etape prin care trebuie să treacă cel care vrea să se inițieze. Prima etapă este la nivel teluric, pământesc, carnal, treaptă simbolizată de planeta Venus. A doua treaptă, a intelectului, este simbolizată de Mercur, iar ultima, cea supremă, a spiritului universal care desăvârșește inițierea, este simbolizată prin Soare.

În poemul „Riga Crypto și lapona Enigel”, Crypto se află pe prima treaptă, a teluricului, în vreme ce Enigel reprezintă treapta superioară, a intelectului. Lapona vine „din țări de gheață”, iar la Ion Barbu gheața este simbolul intelectului: „Castelul tău de gheață l-am cunoscut, Gândire” („Umanizare”). Intelectul reflectă spiritul universal și tinde spre el. Această idee apare în metafora Soarelui care se oglindește în fântâna sufletului: „Și roata albă mi-e stăpână / Ce zace-n sufletul fântână”. Numai umanitatea evoluată este capabilă de inițierea deplină. Pentru cel care n-a parcurs toate etapele, contactul cu lumina supremă este nefast, în loc să fie benefic. Crypto trece de la treapta teluricului direct la nivelul spiritual, fără să treacă pe la nivelul intermediar al intelectului, și, de aceea, lumina Soarelui îi este fatală.

Faptul că această poveste este spusă la o nuntă, ar putea să însemne că ea îi transmite celui care urmează să se inițieze că trebuie să parcurgă toate treptele acestei inițieri.

Aceste idei inițiatice, filozofice, sunt exprimate de Ion Barbu ca într-o baladă, într-un limbaj pitoresc, bogat în cuvinte și expresii populare: „cuscrul mare”, „bârfeau”, „să ocărască”, „iacă”, „nu adăsta”. Inversiunile conferă poemului un ton popular și arhaic: „zice-l-aș”, „rogu-te”, „pahar e gândul, cu otravă”. Tonalitatea populară este sugerată de versurile scurte, cu măsura de 8 – 9 silabe, rima încrucișată și împerecheată și rima interioară, acolo unde rimează între ele două jumătăți de vers („Uite fragi, ție dragi.”)

Deși aparține ciclului baladic și oriental, poemul „Riga Crypto și lapona Enigel” cnține și elemente de poezie ermetică, prin sensul ascuns, criptic, pasibil de interpretări multiple