ALEXANDRU
LĂPUȘNEANUL
de Costache Negruzzi
(Subiecte care pot fi tratate pe baza
acestei opere:
-nuvela;
- literatura pașoptistă;
- ilustrarea ideilor „Daciei
literare”;
- tema istorică;
- raportul dintre realitate și ficțiune;
-operă romantică.)
Planul:
1.Caracterul de nuvelă romantică.
2.Raportul dintre realitatea
istorică și ficțiune.
3.Tema și viziunea asupra lumii.
4.Compoziția, structura.
5.Particularități ale realizării
personajului.
1.Caracterul de nuvelă romantică.
Nuvela „Alexandru Lăpușneanul” a apărut
în primul număr al revistei „Dacia literară”, ca o ilustrare a îndemnului
lansat de M.Kogălniceanu în „Introducție” privind inspirația din istoria națională.
„Alexandru Lăpușneanul” este o
nuvelă pentru că aparține genului epic, este o creație în proză, cu un conflict
puternic, cu personaje puține, care gravitează în jurul personajului care dă și
titlul operei. Sunt prezentate mai multe episoade din viața acestui personaj,
acțiunea desfășurându-se pe o perioadă de cinci ani, cât a durat a doua domnie
a lui Lăpușneanul.
Este o nuvelă romantică prin inspirația
istorică, prin antiteza dintre personajul angelic (doamna Ruxanda) și cel
demonic (Lăpușneanul), prin hiperbolizarea cruzimii domnitorului și prin
macabrul piramidei de capete.
Deși „Alexandru Lăpușneanul” este, prin
excelență, o nuvelă romantică, totuși ea are și aspecte clasice și anume:
stilul concis, construcția riguroasă și faptul că naratorul își exprimă doar în
mică măsură atitudinea, sentimentele față de personaje, pe care le lasă să se
desfășoare liber în fața cititorilor.
2.Raportul dintre realitatea istorică și
ficțiune.
Sursa istorică a lui C.Negruzzi a
constituit-o, în principal, „Letopisețul” lui Grigore Ureche. De aici preia
Negruzzi principalele momente din a doua domnie a lui Lăpușneanul, numărul de
47 de boieri uciși la ospăț, precum și două replici ale domnitorului, pe care
Negruzzi le folosește și ca mottto: „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau” și „De
mă voi scula pre mulți am să popesc și eu”.
Bazându-se pe fapte istorice, Negruzzi
folosește și ficțiunea. De exemplu, episodul morții lui Moțoc nu corespunde
realității, întrucât personajul istoric a fost decapitat în Polonia, la cererea
lui Lăpușneanul, și nu omorât de mulțime. Scena uciderii unui boier de către
popor este inspirată din „Letopisețul” lui Miron Costin și s-a întâmplat, în
realitate, altui presonaj, boierul Batiște Veveli. De asemenea, dialogurile din
nuvela lui C.Negruzzi sunt rodul ficțiunii scriitorului, deși personajele sunt
reale.
De inspirație istorică sunt descrierile
de costume (de exemplu, ținuta de ceremonie purtată de Lăpușneanul în biserică)
și descrierea ospățului.
3.Tema și viziunea asupra lumii.
Nuvela are temă istorică și se
concentrează asupra conflictelor dintre domnitor și boieri din secolul al
XVI-lea. Nuvela prezintă o figură de domnitor tiranic ce vrea să limiteze
drastic puterea boierilor, spre a fi singurul stăpânitor al țării. Negruzzi
oferă o perspectivă mai nuanțată asupra lui Lăpușneanul într-una dintre
scrisorile ce compun volumul „Negru pe alb”, scrisoare intitulată „Ochire
retrospectivă”. Acolo, Negruzzi consideră justificată, din perspectiva
istoricului, încercarea lui Lăpușneanul de a limita puterea boierilor, dar
consideră că domnitorul a greșit prin faptul că, în această acțiune, nu s-a
sprijinit pe popor.
Viziunea asupra eroului nuvelei este
aceea de tiran sângeros, comparabil, din acest punct de vedere, cu personaje
ale lui Shakespeare precum Richard al III-lea sau Macbeth.
4.Compoziția, structura.
Nuvela este alcătuită din patru părți,
care au fost comparate de critici cu actele unei drame. Fiecare parte este
precedată de câte un motto.
Prima parte, pusă sub semnul replicii lui
Lăpușneanul „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu...” schițează conflictul central
al nuvelei, acela dintre domn și boieri, prin ciocnirea dintre Lăpușneanul și
trimișii lui Tomșa veniți să-i ceară a renunța la intențiile de domnie. În
replica lui Lăpușneanul apar principalele cauze ale resentimentului acestuia față
de boieri: trădarea din prima domnie și, mai ales, caracterul lui despotic.
Partea a doua, ce conține intriga – acțiunile
întreprinse de Lăpușneanul împotriva boierilor – îl opune pe acesta soției lui,
doamna Ruxanda, care îi cere să înceteze uciderile, impresionată fiind de
tragedia unei jupânese care o amenințase cu cuvintele care reprezintă mottoul
acestui capitol: „Ai să dai samă, Doamnă !”
A treia parte („Capul lui Moțoc vrem...”)
constituie punctul culminant al nuvelei. Aici, satanismul domnitorului și
atmosfera apăsătoare accentuează romantismul narațiunii. Prima scenă a acestui
capitol prezintă cuvântarea ipocrită a lui Lăpușneanul, care declară că se
împacă cu boierii și îi poftește la el la masă. Spancioc și Stroici,
neîncrezători, fug în Polonia. În scena următoare, măcelărirea boierilor la
ospățul de la palatul domnesc, autorul realizează o atmosferă atroce; boierii și
mercenarii lui Lăpușneanul se înfruntă într-o luptă pe viață și pe moarte.
Imaginea macabră a piramidei de capete, oferită doamnei ca „leac de frică”,
este de un puternic efect romantic. În scena uciderii lui Moțoc se realizează o
imagine copleșitoare a mulțimii revoltate și a reacțiilor ei, C.Negruzzi
dovedindu-se un profund cunoscător al psihologiei colective.
Partea a patra („De mă voi scula, pre mulți
am să popesc și eu...”) corespunde deznodământului tragediilor shakespeariene
ce înfățișează sfârșitul tiranilor. Bolnav și crezându-se pe moarte, domnitorul
cere să fie călugărit, dar, când starea sănătății i se îmbunătățește, îi amenință
pe cei care îi îndepliniseră porunca, pe doamna Ruxanda și pe fiul lor. Lăpușneanul
moare, în cadrul sinistru al cetății Hotinului, otrăvit de Spancioc și Stroici,
cu complicitatea doamnei Ruxanda.
5.Particularități ale
realizării personajului.
Alexandru Lăpușneanul este personajul
istoric, eponim, prin care Negruzzi ilustrează tipul tiranului sângeros.
Personajul se caracterizează printr-o
ambiție puternică și o voință nemăsurată. Delegația de boieri spunându-i că țara
nu-l dorește, el răspunde: „Să mă-ntorc, mai bine și-ar întoarce Dunărea cursul
îndărăt.” El declară că vine să facă dreptate și că va întreține trupele turcești
care îl susțin cu averile boierilor stoarse de la popor. Din perspectiva acțiunilor
lui următoare, aceste declarații sună demagogic; mai târziu, poporul se va
revolta din cauza birurilor mari.
Conflictul lui Lăpușneanul cu boierii
este generat de intenția lui de a domni singur, dar și de dorința de a se
răzbuna pe trădarea din prima domnie. El decapitează boierii pentru orice gest
de împotrivire, iar la intervenția soției sale răspunde promițând că, începând
de peste două zile, nu va mai omorî niciun boier.El însă plănuise ca, a doua
zi, să-i ucidă pe toți.
Cruzimea personajului reiese din
atitudinea sa în timpul măcelului, dar și dintr-una din puținele caracterizări
directe realizate de narator, care vorbește de plăcerea lui Lăpușneanul de a
vedea suferința, ceea ce îl determină să poruncească torturi și schilodiri.
Lăpușneanul este șiret și ipocrit în
cuvântarea din biserică, când le cere iertare boierilor și le promite împăcarea
pentru a-i atrage în cursă. El duce lipsa de scrupule până la sperjur: jură
fals în fața moaștelor, despre care se spune că ar fi tresărit în acel moment.
Deși are o trăsătură dominantă, cruzimea, personajul
Lăpușneanul este complex. Inteligent, el cunoaște natura umană și se pricepe
să-i manipuleze pe ceilalți. Pe boieri îi convinge să vină la ospăț, iar mulțimii
i-l predă pe Moțoc, ceea ce face ca gloata să-l aclame după ce, inițial fusese
revoltată împotriva lui. Dorința lui de putere
întrece însă orice alt sentiment, chiar și dragostea paternă. În final,
crezând că a fost călugărit ca urmare a unui complot vizând aducerea pe tron a
fiului său, domnitorul poruncește ca acesta să fie omorât împreună cu mama sa.
Această intenție de a-și ucide fiul o convinge pe Doamna Ruxanda să-l
otrăvească.
Lăpușneanul este impulsiv, dar știe să se
și stăpânească atunci când aceasta este în avantajul său. Când Doamna Ruxanda
îi reproșează uciderea boierilor, prima reacție a domnitorului este violentă,
el ducând reflex mâna la jungher, dar se stăpânește și, schimbând tonul,
promite că nu va mai omorî boieri și că doamnei îi va da un „leac de frică”.
Predomină, în nuvelă, caracterizarea
indirectă prin acțiune și replici. Tot indirectă este caracterizarea prin
antiteza romantică dintre Lăpușneanul și doamna Ruxanda. Caracterizarea directă
este redusă la câteva intervenții ale naratorului, care spune că personajul său
medita la o nouă crimă, și la replica unui personaj episodic, mitropolitul
Teofan, care spune: „Crud și cumplit este omul acesta...”
În concluzie, naratorul caracterizează
domnia lui Lăpușneanul printr-o metaforă, spunând că „a lăsat o pată de sânge
pe istoria Moldovei”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu